Probleme...

Probabil (foarte putin probabil, dar totusi probabil) va intrebati de ce nu am mai scris mai nimic de cam multicele zile.
Raspunsul: m-am chinuit sa-mi creez un blog pe noul meu site:
www.alexbrie.net

Mi-am cumparat, cam acum o saptamana, domeniul sus numit. Mi-am cumparat de asemenea spatiu de webhosting (500Mega, cu trafic de maxim 5Gb/luna). Per ansamblu, o oferta buna si ieftina. Dar problemele de abia atunci au inceput: Nu imi pot configura cum trebuie acest minunat sit. Reteaua de aici are niste restrictii dure in firewall, nu permite ssh, nici protocoale ne-http de iesire in afara.
Ma pot conecta totusi via ftp (am gasit eu un truc, mai demulticel, prin care cu windows commander si ceva trucuri pot sa ma conectez afara; de asemenea pot folosi si un client ftp via http: www.net2ftp.com ). Este explicatia pentru care puteti sa vedeti pe adresa mea acea minunata pagina de introducere.
In ultimele zile am cautat programe de blogging care sa nu foloseasca MySQL (nici asta nu il pot configura), si am gasit ceva simplut, sphpblog. Dupa ce m-am chinuit sa-i fac o interfata pe gustul meu, am descoperit alte multe probleme:
Sphpblog lucreaza creand directoare, cu care de asemenea lucrul este restrictionat de Php Safe Mode, activat default. Prin urmare m-am chinuit sa-i modific sursele astfel incat sa nu mai fie nevoie sa le creeze. Iar datorita modului "cu picioarele" in care e programat, si in ciuda simplitatii, nu am reusit inca sa-l fac sa mearga. Damn it!

Sper deci ca in viitorul apropiat sa realizez macar unul din obiectivele:
1. sa gasesc un calculator conectat la internet fara firewall (lucru aproape imposibil) de unde sa incerc sa-mi configurez situl (daca scripturile lor de configurare permit asa ceva fara nevoie de acces ssh).
2. sa reusesc sa modific sursele sphpblog ca sa le fac sa mearga (lucru care desigur va mai dura multicel timp).

Eh.. iar apoi sper sa reusesc sa imi mut fostele inregistrari de blog pe sit (lucru de durata, de foarte lunga durata).

Probleme minore, probleme...
  • Current Mood
    irritated irritated

Interesant...

M-am jucat azi putin cu Wordul, pentru a-mi corecta un articol.
La sfarsit, mi-a afisat statistici de lizibilitate:

Curios despre ce inseamna astea, am cautat putin prin help, si am aflat niste chestii interesante:

Formules de lisibilité
Une fois la vérification orthographique et grammaticale terminée, Microsoft Word peut afficher des informations relatives au niveau de lisibilité du document, notamment les formules suivantes, en fonction du nombre moyen de syllabes par mot et de mots par phrase.

Test de lisibilité Flesch
Évalue le document selon un barème de 0 à 100. Le document est d'autant plus facile à comprendre que l'indice est élevé. Pour la plupart des documents ordinaires, une moyenne d'environ 60 à 70 est conseillée.
...
Niveau de qualité Flesch-Kincaid
Évalue le document par rapport au niveau d'études début du secondaire. L'indice 8 signifie, par exemple, que le document peut être compris par un élève ayant le niveau Brevet des collèges en France. Pour la plupart des documents ordinaires, une moyenne d'environ 7 à 8 est conseillée.
...


Concluzia ar fi ca articolul meu e foarte putin lizibil. Si ca iti trebuie 10 ani de scoala ca sa ii intelegi exprimarea. Hmm... asta imi da de gandit.. :)

Melancolii pe fir de cupru

Imi amintesc de reactia mea cand am citit despre un roman de 22 de ani, care se intorsese de la Stanford unde absolvise cu 4.4 GPA (atunci cand maximul era 4), facuse vreo 3-4 specializari, infiintase vreo 2 firme in IT (alaturi de colegi) care primisera contracte de milioane de dolari.

Era o senzatie de marunta invidie, neputinta, admiratie, disperare.

Disperare pentru ca imi dadeam seama ca nu voi reusi niciodata sa fac ce a facut el, ca deja multe porti imi sunt inchise, si , citand din Chuck Palahniuk "we are not beautiful snowflakes", ba chiar "we will never be movie stars".

Am fosti colegi, colege, care imi dau o senzatie similara. Imi dau seama ca deja au trait, experimentat, reusit, mai multe decat voi face eu intr-o viata intreaga (in fine, sper ca nu e chiar asa, ca exagerez, si ca intr-o zi voi figura in forbes 500; speranta moare ultima).
Ar fi trebuit sa facem pronosticuri, in anul 1, despre "most likely to..."; in mod sigur nu as fi figurat prin topul despre "most likely to become CEO of a multinational company". Si imi dau seama ca unii oameni sunt creati astfel. Imi dau seama ca, in ciuda unor mici elanuri trecatoare, nu am calitatile necesare; nu am vointa, perseverenta, constiinta.
Imi dau seama ca la batranete, privind inapoi, voi simti acelasi lucru ca acum: ca viata a trecut pe langa mine, ca nu am facut ce trebuia atunci cand trebuia. O sa imi para rau, o sa suspin, o sa ma enervez ca mi-am ratat sansele. O sa o pun pe seama ghinionului, a lipsei de inspiratie, a ceasului rau. Si o sa ma insel.

Acum insa ma supun fatalismului: unii oameni "just have it", altii "don't".  Oricat de tare m-as stradui, nu o sa fiu niciodata "cel mai". Mereu au fost, sunt, si vor fi altii inaintea mea. Problema e atunci cand ii cunosti personal. Problema e cand ati plecat din acelasi loc. Candva, in trecut, ati calcat acelasi covor, ati atins acelasi stilou.  Au fost, poate, mai inteligenti, mai inspirati, mai motivati. Dar in fond, lucrul care v-a diferentiat si a carui lipsa v-a marcat viata este altul: curajul. Ei au avut curajul de a privi lucrurile in fata. De a vedea ca lumea este ceva mai mica decat pare, ca pentru a reusi trebuie sa faci primul pas inspre lume si ca trebuie sa nu te uiti inapoi, daca vrei sa mergi inainte.

Atunci de-abia iti dai seama ca viata iti putea fi altfel. Si in asemenea momente, regret ca nu am in fata acel lucru care m-ar putea remonta; care mi-ar putea da increderea ca viata nu mi-a fost consumata in van: "It's a Wonderful Life"(1946), de Frank Capra.

Secrete dezvaluite ;)

De aproape o saptamana eu si colegii de stagiu tot intram pe un site frantuzesc, plin (dar plin, nu gluma) de linkuri bestiale. Deci daca v-ati saturat sa va tot dau eu linuri cu tzaraita, intrati pe acolo si distrati-va; jocuri in flash, filmulete, teste, si multe altele. Cerintele ? Ori sa intelegi franceza, ori sa ai un mouse cu care sa dai click pe linkurile respective :)
http://www.taulard.net/

Zilele patrimoniului(portilor deschise)

Sambata si duminica au fost zilele portilor deschise. Multe multe monumente, muzee si institutii si-au deschis portile(in general gratis) gloatei.
Am fost si eu ieri; voiam sa vizitez multe lucrusoare mai rare; de pilda, Palais Elysees, resedinta lui Chirac. Se pare ca nu eram singurul cu acest gand, proba fiind coada kilometrica - nu glumesc, coada la intrare era lata de cca 5-6 persoane, si se lungea pe 4 strazi, lunguiete. Am aflat azi ca timpul minim de asteptare a fost de 3 ore...
Asadar m-am lasat insa pagubas; macar, de bine-de rau, am vizitat ieri pe la pranz Hotel de Ville, sau mai pe romaneste Primaria Generala; am aflat cu ocazia asta originea cuvantului greva - in vechime, era barca pe care se strangeau negustorii sa discute treburi ale orasului, sa faca petreceri, sau sa caute de lucru - si iata cum s-au infiintat primariile, si grevele :). Cand s-a construit acest Hotel de Ville, prin 1700-1800, era cel mai frumos palat din Paris. Deci va inchipuiti ca nici acum nu e chiar nasol..

Chestii faine: un interior somptuos, ditamai candelabrele, ditamai tablourile, vitralii, si multe alte minunatii; in salonul de onoare erau expozitii de aranjamente florale; iar in alt salon erau mesteri care prezentau meseriile care au contribuit la frumusetea primariei - am vazut si eu cum lucreaza un tapiter; sau am aflat ca pentru a curata un candelabru e nevoie de 10 oameni lucrand o zi intreaga..
samd. poate mai continui si alta data cu povestirile.
  • Current Mood
    impressed impressed

Revelatii... de mai demult

  • De multa, multa vreme, voiam sa ma laud ca am gasit locatia unei variante online a celebrei carti cu Habarnam. Din pacate, de atunci am uitat atat sa ma laud, cat si locatia. Iata insa ca azi am regasit-o.
    http://home.freeuk.net/russica2/books/nez/book.html



    Din nefericire nu reusesc sa gasesc niciuna din urmarile acestei minunate carti.
    Stiu sigur ca exista; eram in clasa a 3-a cand un coleg mai mare de scoala o citea ; era ceva cu Habarnam in lumea Ciberneticii(?).
    Ei bine, daca cineva are habar de asa ceva, va rog mult, spuneti-mi. Simt ca copilaria mea nu poate fi completa fara a cunoaste si celelalte povestiri habarnamice :)

  • a, da, si poate v-ar placea sa aruncati o privire si peste celelalte povesti de la situl sus-numit. merita.
    ( href="http://home.freeuk.net/russica2 )